O zi la Luvru

Nici nu stiu cum e mai bine sa scriu despre Marele Louvre. Marturisesc ca aici, pe mine una nu m-a atras neaparat muzeul, cat m-a atras palatul in sine. Si asta fiindca Luvrul apare in mai toate romanele lui Alexandre Dumas, care mi-au incantat copilaria si adolescenta si de unde am invatat despre istoria Frantei mult mai mult si mai bine decat as fi facut-o din manualele scolare. Asa ca am vrut neaparat sa vad locul unde a trait ani buni Margueritte de Valois, adica celebra Regina Margot impreuna cu Henri de Navara care avea sa devina unul dintre regii cei mai iubiti ai Frantei- Henri al IV-lea, sau cardinalii Richelieu sau Mazarin, sau Anna de Austria, sau Caterina de Medici, dar si Carol al IX-lea care a semnat macelul protestantilor de catre catolici in fatidica noapte a Sf. Bartolomeu, dar si locul unde a trait legendara Diane de Poitiers, amanta  lui Francisc I dar si a lui Henri al II-lea. Atatea evenimente si istorie adaposteste Luvrul incat era imposibil sa las sa se iroseasca sansa de a petrece o zi intreaga aici.

Asa ca o sa impart descrierea asta in doua parti: pe de o parte despre palat si pe de alta parte despre muzeu.

Asadar Luvrul dateaza inca din anii 1200 cand Filip Augustus a ridicat o fortareata langa Sena in evident scop de aparare, si care corp ocupa acum partial Cour Carree (Curtea patrata) a aripei Sully. Cladirea nu era inca resedinta regala dar adapostea tezaurul si arhivele. In sec.14 Charles V a adaugat faimoasa librarie, insa Francisc I a fost cel care a mutat curtea la Luvru si a renovat resedinta in stil renascentist. El a construit intreaga aripa de sud-est, munca continuata de regele Henri II. Dupa moartea acestuia, in urma turnirului in care Ducele de Montgomery i-a strapuns viziera cu lancea de turnir, vaduva acestuia Caterina de Medici, care pana atunci nu fusese decat o umbra stearsa a rivalei ei Diane de Poitiers, isi reintra in drepturi si prin constructia palatului Tuileries si a marii galerii care l-a lipit flancului Luvrului de pe malul Senei. Schimbarea dinastiei Valois, prin asasinarea lui Henri III, cu dinastia de Bourbon, prin incoronarea lui Henri IV, nu a intrerupt extinderea Luvrului fiindca pe timpul acestuia din urma au fost adaugate Marea Galerie si Pavilionul Florei. Louis XIII a renovat si largit palatul dar Louis XIV- Regele Soare a mutat curtea regala la Versailles si Luvrul a inceput sa-si piarda din stralucire. De fapt s-ar zice ca Luvrul a fost salvat de precupetele Parisului, cand au marsaluit la Versailles pe 6 Octombrie 1789 ca sa aduca familia regala inapoi in Paris. Dupa tumultoasa revolutie, Napoleon Bonaparte a fost cel care a finalizat Luvrul, ridicand aripa de pe Rue de Rivoli. Insa tuseul final l-a dat incendierea palatului Tuileries din 1871, cand Luvrul si-a capatat vizibilitatea si panorama de vis care se vede chiar de pe Champs-Elysees. Sau mai bine zis, cand Ieoh Ming Pei a ridicat piramida din sticla care marcheaza principala intrare la Luvru.

Astazi marele Muzeu Louvre este impartit in trei aripi: aripa Richelieu, aliniata de-a lungul Rue de Rivoli, cu trei intrari, cea mai importanta fiind pasajul Richelieu aflat chiar in fata statiei de metrou Palais Royal-Musee du Louvre, aripa Sully, marginind Cour Carree, care are si ea 3 intrari si aripa Denon, cea aflata de-a lungul Senei, cu intrarea de la Porte des Lions. Efectiv pentru publicul larg sunt deschise intrarile din pasajul Richelieu si de la Carrousel.

Luvrul este un muzeu imens si foarte greu vizitabil. Adica chiar si cu harta in mana eu una m-am ratacit de mai multe ori si chiar si cu indicatiile primite de la supraveghetori, tot mi-a fost greu sa ma orientez. Si chiar si cu harta in mana, stiind foarte clar ce vreau sa vad si ce nu ma interesa, am ratat multe opere iar pe langa altele am trecut, fara sa vreau, de mai multe ori.

Trebuie sa spun ca pentru Luvru eu una mi-am rezervat o zi intreaga. O zi in care am intrat pe poarta de la pasajul Richelieu la ora 8.30, la ora 8.45 intram prin piramida, iar la ora 9 eram déjà in principalul hol de la subsol sau entresol cum zic francezii, ca sa-mi cumpar Paris Museum Pass. Si trebuie sa mai spun ca desi era o zi de miercuri, am avut parte de aglomeratie din plin si nici nu vreau sa-mi inchipui cat de mare e aglomeratia in week-end sau in prima duminica din luna cand intrarea este gratuita. Si am stat la Luvru pana in jur de ora 14 cand am iesit sa mancam, aglomeratia de la restaurantul muzeului fiind mult prea mare pentru rabdarea mea si am continuat apoi vizita dupa pranz, pana seara la ora 18, aproape de inchidere. Inauntru nu este permisa intrarea cu obiecte contondente (din fericire umbrela mea se pliaza foarte bine si nu e mai mare de 20 cm, asa ca nu am lasat nimic la garderoba), nu sunt premise nici un fel de alimente, dar este permis sa ai o sticla cu apa si cel mai important, este permisa fotografierea.

O alta precizare utila, am preferat sa ne cumparam Paris Museum Pass, pentru 4 zile, care a costat 54 eur/bucata si care ne-a permis apoi intrarea libera la toate muzeele si obiectivele pe care aveam in plan sa le vizitam. Am calculat economia cumulata pe care am facut-o cumparand aceste premise, decat daca am fi cumparat bilete simple de intrare si suma totala a fost de…98 eur! Si daca ma gandesc ca cu acest permis intri fara sa stai la coada de la intrare la majoritatea obiectivelor, atunci chiar zic ca am facut o adevarata afacere.

La Louvre am stat la coada de la controlul de securitate, dar dupa ce-am achizitionat permisele, nu am mai stat la nici o coada. Entresol-ul l-am strabatut in fuga, aici fiind o galerie cu sculpturi, una cu antichitati egiptene, o galerie care prezinta istoria Luvrului, alta pentru epoca medievala si expozitii temporare inchise.

Vizita propriu zisa am inceput-o de la parter. In galeria antichitatilor grecesti, etrusce si romane. Cu statuile din lemn si piatra ale lui Martin Hoffman, marele sarcofag etrusc (identic cu cel vazut in toamna la muzeul etrusc din Vila Julia de la Roma), iar apoi statuile romane ale Liviei, Imparatului Augustus, Messalinei si…statuia unui dac- Pilier decore d’un barbar, anul 11 d.c.-dupa cum scria pe placuta de identificare. Apoi Marc Aureliu. Si apoi marea sala a statuilor grecesti atribuite lui Praxiteles: Afrodita zisa Venus D’alles, Apolon, Atena Minerva, Atena Partenos si bineinteles sala unde se inghesuiau zeci de curiosi sa o fotografieze din toate partile pe Venus din Milo. Apoi Sala Cariatidelor si statuile lui Hermes in sandale, Hercule, Apolon Lycian si mai ales preferata mea Artemis cu arcul dar si Satirul dansand. Cat pe ce sa ratam sala cu sculpturi din extremitatea aripii Denon cu capodoperele lui Michelangelo- Captivii si statuia lui Psyche si Cupid.

Sarcofagul etrusc

Livia

Un dac la Luvru

Marcus Aurelius

Venus din Milo

Afrodita d'alles

Atena

Athena Parthenos

Hermes in sandale

Apollo

Artemis cu arcul

 

Captiv murind-Michelangelo

Captiv in lanturi-Michelangelo

Ne-am intors apoi sa traversam galeriile cu antichitati egiptene. Nu am zabovit mult aici fiindca pe lista calatoriilor mele viitoare sta o incursiune in Egipt, dar tot am oprit sa vedem ramasite din colosala statuie a lui Akhenaton si picioarele statuii lui Amenophsis III. Aici am avut o adevarata problema cu trecerea din aripa Sully in aripa Richelieu fiindca harta arata ca exista un pasaj, dar cand am ajuns in fata lui era inchis. Si a trebuit sa ne intoarcem. Dar nu-mi pare rau fiindca asa am putut vedea antichitatile persane, cu sala cu bazoreliefurile reprezentand Garda Nemuritorilor si sa gasim sala unde troneaza Codul lui Hammurabi. 

Cariatidele

Sala antichitatilor egiptene

Garda Nemuritorilor

Codul lui Hammurabi

Parterul din aripa Richelieu este locul unde se afla curtile Marly si Puget, pline cu operele sculptorilor francezi. Aici am gasit foarte multi copii si tineri studenti veniti cu scoala sau veniti sa studieze si sa deseneze dar si artisti cu trepiedele dupa ei care pictau sau desenau. Mi-au placut mult curtile astea doua, lumina naturala de aici si aglomeratia din fata unor sculpturi din marmura sau bronz care si pe mine m-au impresionat.

Am urcat scarile spre etajul 1 impreuna cu o mare de oameni care se inghesuiau sa vada marea statuie de 2.75m, decapitata, a Victoriei sau Nike din Samothrace. Dateaza din anii 190 i.C. cand locuitorii insulei Rhodos au invins in lupta contra lui Antioch III. Statuia trona pe prova corabiei care a condus batalia si a adus victoria, si chiar si incompleta este impunatoare si impresionanta.

Nike

De la scari au facut dreapta si am intrat in aripa Denon in marea galerie a pictorilor italieni. Trebuie sa recunosc ca sunt o mare admiratoare a renascentistilor italieni iar aici am gasit atat de multe opere incat chiar m-am mirat cum de a mai ramas ceva in Florenta sau la Roma. Una dupa alta s-au succedat operele lui: Ghirlandaio, Perugino, Leonardo da Vinci, Raphael, Titian, Caravaggio, Picciarelli sau Veronese. Intr-o galerie secundara am vazut o armata de oameni care stateau la o coada imensa numai ca sa intre in acea incapere si am stiu pe loc ca este vorba de inghesuiala pentru Mona Lisa. Nu am avut de ales si am stat si noi la coada, dar ajunsi inauntru am admirat mai degraba tabloul mare cat un perete “Nunta din Cana” al lui Veronese. La finalul galeriei italiene se deschidea o mai mica galerie a pictorilor spanioli, unde am admirat doua picturi ale lui El Greco si o alta aripa, mai mare, a picturilor mari frantuzesti, cu capodopera lui David,”Incoronarea lui Napoleon” dar si cu “Rapirea Sabinelor” sau “portretul lui M-me Recamier”.

Portretul unui tanar-Ghirlandaio

Martiriul Sf.Sebastian-Perugino

 

La bella Ferronierre-Scoala lui Da Vinci

Sf.Gheorge cu balaurul-Raphael

 

Alungarea lui Pysche din Olimp-Carravaggio

Autoportret Raphael

Lupta lui David cu Goliath

 

El Greco

  

El Greco

Nunta din Cana-Verronesse

Mona Lisa-Leonardo da Vinci

 

coada din fata Monei Lisa

M-dame Recamier-David

Rapirea Sabinelor-David

Fiindca aripa Sully de la etajul 1 nu ne-a interest, aici fiind galerii cu obiecte de ceramica si teracota grecesti si o alta cu antichitati egiptene aranjate cronologic, am preferat sa lasam etajul 1 din aripa Richelieu si tot etajul 2 pentru vizita de dupa pranz si am iesit din Luvru ca sa cautam un restaurant. Am gasit unul pe Rue de Rivoli, accesibil ca prêt, oricum déjà nu-mi mai simteam picioarele iar rucsacul parea sa cantareasca cu mult mai mult decat in realitate. Asa ca am esuat aici si am pierdut o ora pentru pranz si pentru un ceai fierbinte. M-au apucat nervii cand C. si-a deschis telefonul ca sa lucreze si sa-si contacteze clientii si furnizorii cu atat mai mult cu cat nu l-a mai inchis dupa aia, asa ca m-am apucat sa conversez cu chelnerul care m-a anuntat senin la un moment dat ca afara incepuse o ploaie torentiala. Minunat, ziua se continua de-a dreptul furtunoasa.

Ne-am intors la Louvre pe ploaie si a trebuit sa trecem din nou de controlul de securitate. Apoi am urcat direct la etajul 1 in aripa Richelieu ca sa vedem galeriile de arta decorativa si asa zisele “apartamentele lui Napoleon”. Napoleon Bonaparte nu a locuit de fapt niciodata la Luvru, este vorba de Napoleon III, iar etajul acesta al aripei Richelieu cuprinde apartamente ale curtii regale in ansamblu. Aici am admirat, intr-o expozitie temporara cred, frumoasele bijuterii ale coroanei Belgiei, in fata carora populatia feminina era majoritara.

 

In aceeasi aripa Richelieu am inaugurat etajul 2, cu marea galerie a scolilor germane, flamanda, olandeza, belgiana, rusa, elvetiana si scandinava.Timp de o ora am admirat: Rubens- Karnesse, Van Dyck cu portretul lui Carol I Stuart dar si cu San Sebastian cu ingerul, Madonna, Don Francisco de Moncado, Venus cerand lui Vulcan arme pentru Eneea, apoi Rembrandt cu Vita lui eviscerata (imi amintesc de un film cu Julia Roberts unde era prezentat tabloul asta), si cu Bethsabee in baie cu scisoarea lui David; Imbaierile lui Nicolas Maes; portretul Annei de Austria de Rubens, Gratiile lui Cranach si portretul Gabrielei d’Esters si a surorii ei Ducesa de Villars- apologie pentru amanta insarcinata a lui Henri IV. Nu sunt mare admiratoare a scolilor nordice, germane sau flamande asa ca am trecut mai departe in galeriile pictorilor francezi, unde am ramas mai multe ore. O sumara descriere a ce se gaseste aici: o galerie a lui Monet cu niste peisaje de iarna minunate, capodopera lui Goya- Contesa del Carpio, opere apartinand lui Delacroix, Scufundarea Medusei a lui Theodore Gericault, portretul Marchisei de Pompadour si a Elisabetei de Austria a lui Clouet; o galerie a lui Camille Corot- care mie mi-a placut mult cu atat mai mult ca-i vedeam operele in premiera- mai ales a Femeii cu perle; si o alta galerie a lui Ingres, cu Grande Odalisque si a sa Baie turceasca, la loc de cinste.

Carol I-Van Dyck

  

Vita eviscerata-Rembrand

Gradinile Tuilleries vazute de la et.2 din Luvru

Gratiile -Cranach

Monet-peisaje de iarna

Gericauld-Scufundarea Medusei

F. Biard-Supravietuitorii

Grade Odalisque

 In final am fi vrut sa ne intoarcem la etajul 1 ca sa vedem ceea ce nu apucasem din salile egiptene. Dar iar nu am gasit trecerea dintre aripile Richelieu si Sully asa ca a trebuit sa coboram in holul central si efectiv nu am mai gasit puterea sa urcam la etajul1 din nou. Asa ca am lasat-o balta, si fiindca era déjà ora 6 trecute am iesit din Luvru la aer, punand punct vizitei noastre aici.

In fata Arcului de la Carrousel ne-am oprit sa mancam cate un mar si sa facem poze. Arcul a fost construit in 1806 pentru a celebra Victoria lui Napoleon din 1805 si imita Arcul lui Septimius Severus din Forul roman. De aia mi-a parut atat de cunoscut, fiindca am amintirile inca vii de la Roma. Cu picioarele varza de oboseala, ne-am tarat la propriu prin Gradinile Tuileries si am esuat pe o banca. Frumoase gradini, dar ar fi fost si mai frumos daca afara nu era atat de intunecat si atat de frig dupa ploaie. As fi vrut sa stam mai mult in gradini (ele se intind pe mai bine de 1 km din Place du Carrousel pana la Place du Concorde, si sunt opera Caterinei de Medici care si-a dorit niste gradini englezesti) dar eram atat de inghetati si ne cam era foame asa ca am plecat mai departe spre Place du Concorde.

L'Arc du Carrousel

Luvrul vazut din Place de Carrousel

  

In gradinile Tuilleries

Nu o sa descriu acum Place du Concorde, si nici biserica templu Madeleine unde am intrat pentru putin timp in drumul nostru spre metrou (o sa le includ intr-o viitoare postare separata despre piete si biserici). Nu o sa mai zic decat ca ziua rezervata Luvrului a fost epuizanta. Si fizic dar mai ales la nivel intelectual, fiindca chiar daca am facut insemnari, volumul de informatii de aici a depasit usor tot ceea ce puteam inmagazina intr-un timp atat de scurt. Nu stiu sincer ce sfaturi sa dau despre Luvru. Cert este ca este un loc imens, foarte greu de vizitat, unde te ratacesti usor si unde poti sa petreci si o saptamana fara sa vezi tot ce are de oferit. Nici macar nu ma mira alegerea multora de a nu intra la Luvru ci doar de a veni pana aici pentru a face poze din exterior sau doar pentru a admira piramida din sticla si artezienele din jur.

Bugeul zilei- pentru doua persoane:

-Paris Museum Pass- 108 Eur

-pranzul (o salata a la poulette, un gratar de pui cu cartofi, o bere si un ceai)-32 Eur

-cina la restaurant thailandez ( 2 portii de taietei cu sos de soia, o portie de creveti cu sos picant si o portie de pui cu sos)- 15 eur

Total- 155 Eur