Etichete

miercuri, 15 februarie 2012

Vacanta in Tunisia


In Tunisia am ajuns la inceputul lui octombrie 2010. Pentru o saptamana.
Nu a fost o vacanta planuita, ci una hotarata de C. ad-hoc. Adica m-am trezit cu el intr-o seara, vesel nevoie mare:
“Ghici unde mergem saptamana viitoare?”
Si fiindca nu am ghicit (si nici nu as fi avut cum), mi-a fluturat voucher-ul cumparat de la o agentie: Tunisia, Port El-Kantaoui, 7 nopti cazare la Hotel El-Hanna Hannibal Palace-4 stele, demipensiune, zbor inclus cu Sovenair, inclus transferul si ghidul vorbitor de limba romana. Pretul, 800 de eur, deja achitat; nu-mi mai ramanea decat sa-mi fac cererea de concediu si bagajele. Si sa-l predam pe R. bunicilor pentru o saptamana.
Trebuie sa marturisesc ca voi tine minte anul 2010 ca unul din cei mai “negri” din viata mea de adult: dorindu-ne mult un al 2-lea copil, am ramas insarcinata la inceput de luna mai, de la sfarsitul lui mai pana la sfarsitul lui iulie m-am straduit din rasputeri sa nu mor ( o sa tin minte tot restul vietii mele perfuziile facute la 2-3 zile cu care m-am hranit efectiv 2 luni) iar la sfarsit de iulie, dupa o luna petrecuta in pat, am ajuns intr-o dimineata la spital unde doctorul meu, dupa consultarea cu alti 2 medici, a hotarat sa-mi intrerupa sarcina. Judecand la rece, cu 3 infectii care-si faceau de cap prin corpul meu, dezhidratata si aproape in blocaj renal si cu vreo 20 de kile in minus fata de greutatea mea standard, am considerat ca riscul de a “tine” sarcina cu orice prêt e prea mare, asa ca am fost de acord cu intreruperea. Lunile care au urmat am dus o lupta crancena cu mine ca sa nu cad in depresia pe care doctorul mi-o prevestise si sa ma refac fizic.
Asa ca o vacanta “2 month after” era clar ceea ce-mi trebuia. C. se gandise mult la destinatie si se hotarase la Tunisia fiindca era o alternativa cu mult soare, plaja si mare, combinata cu excursii interesante.
Asa ca la inceput de octombrie 2010, la ora 5 dupa amiaza, pe o vreme mizerabila si cu maxim 5 grade Celsius, am plecat de pe Aeroportul Baneasa, cu zbor direct Sovenair, directia Tunis. Zborul a durat 2 ore si jumatate si a fost fara nici un fel de peripetii. Am aterizat in Tunis seara la ora locala 9.30 (deci diferenta de + 2 ore fata de Romania). Era déjà intuneric, tocmai ce se terminase o ploicica, iar in aer erau peste 20 de grade. A durat ceva pana cand ghidul care ne-a intampinat (tunisian, dar excelent vorbitor de limba romana) a reusit sa ne adune pe toti si sa ne bage intr-un autocar. 
Trebuie sa mentionaz ca transferurile in Tunisia sunt foarte obositoare. Transferurile aeroport hotel si invers dureaza cam 5-6 ore, fiindca fiecare agentie care opereaza pe Tunisia este deservita de un singur autocar care face turul statiunilor si lasa turistii la hoteluri. Care statiuni sunt rasfirate pe o distanta de litoral de 400 -500 km si chiar daca se merge pe autostrada, drumul cumulat cu opritul-pornitul de la fiecare hotel, dureaza foarte mult.
Asa ca am ajuns la hotelul nostru pe la ora 2 noaptea. Check-inn-ul s-a derulat rapid, bagajele ne-au fost duse in camera, iar noi ne-am oprit putin la bar doar cat sa cumparam niste apa minerala imbuteliata fiindca muream efectiv de sete. Nu am mai avut putere nici macar sa ne desfacem bagajele; am cazut lati de oboseala si am dormit pana a doua zi pe la ora 10 (ora noastra).
Nu o sa scriu aici despre hotelul unde am fost cazati. Cei interesati il pot gasi usor pe site-urile de profil, cu opinii si pro si contra. O sa zic doar ca nu a fost nici cel mai bun dar nici cel mai rau hotel unde m-am cazat vreodata. Deasemeni, despre statiunea Port El-Kantaoui m-am gandit sa scriu separat, fiindca ar fi mult mai multe de zis. O sa scriu acum doar despre cateva lucruri general valabile despre Tunisia si despre unele lucrurile pe care ar trebui sa le stie oricine intentioneaza sa calatoreasca aici, lucruri pe care nu le-ar afla dealtfel de la agentia de turism, de exp.

Deci generalitati despre Tunisia:

Tunisia este situata in nordul Africii, se invecineaza cu mai marile Algeria la vest si Libia la sud-est si este cel mai estic stat al Magrebului. Nordul si Estul tarii sunt delimitate de Marea Mediterana. Este un stat micut ca si suprafata (aprox. 163.000 kmp) dar destul de populat- 10 mil.locuitori. Tot de Tunisia tine si insula Djerba, foarte apreciata de turisti, populata in armonie in egala masura de catre evrei si arabi. Fosta colonie franceza, Tunisia si-a dobandit independenta in 1956, iar artizanul acestei independente fata de Franta a fost Habib Bourghiba, care a fost si primul presedinte al tarii. Populatia este compusa din 98% arabi, putin peste 1% berberi si sub 1% evrei si crestini. Limba oficiala este araba, vorbita de peste 98% din locuitori, dar multi dintre ei, in special cei care lucreaza in zona litoralului, vorbesc si franceza.  Moneda tarii este Dinarul Tunisian (TND), 1 DT=aprox. 2 Ron, 2 DT=aprox. 1 EUR.
Ca si relief, nord-vestul tarii este strabatut de lantul muntilor Atlas (cel mai inalt varf Djebel Chambi, 1.544 m). Nordul este o regiune fertila preponderent agricola, iar sudul este asemanator unei stepe cu lacuri sarate secate (Chot-uri) care se continua cu desertul Sahara. Litoralul tunisian are peste 1000 km si asta a permis ca aici sa se dezvolte o multitudine de statiuni turistice si de orase. Capitala tarii este orasul Tunis, vechea Cartagina, cel mai mare si industrializat oras al tarii. Alte mari orase sunt Sfax, Sousse si Hammamet.
Ca si forma administrativa, tara este o republica, condusa de un presedinte. Primul presedinte Habib Bourghiba, a fost cel care a scris si Constitutia tarii si a fost extrem de iubit de populatie. Conform Constitutiei, un presedinte nu poate detine mai mult de 3 mandate de catre 5 ani. Greseala lui Bourghiba precum si a presedintelui recent destituit prin revolutia de la sfarsitul lui 2010, Zine el-Abidine Ben Ali, a fost ca s-au agatat de putere, ambii au stat la conducere mai mult decat cei 15 ani permisi si ambii au fost inlaturati violent. „Primavara araba” care a inceput in decembrie 2010 in Tunisia si s-a continuat apoi in Egipt, Libia si recent in Siria, a aruncat statele din nordul Africii in haos si a redus turismul in regiune aproape la zero. Anul acesta am vazut din nou oferte pentru Tunisia pe site-urile agentiilor de turism, deci situatia s-a calmat in zona si lucrurile au revenit la normal. Ar fi fost si mare pacat altfel fiindca turismul este cea mai de frunte ramura economica a tarii, iar Tunisia chiar are multe de oferit calatorilor care o strabat.
Cu atat mai mult ar fi fost pacat, pentru noi romanii, intreruperea turismului, fiindca Romania are o traditie foarte bogata de turism in Tunisia. Inainte de primul razboi mondial, a existat un boier roman, George Sebastian, care si-a construit un conac in Hammamet si el a fost cel care a pus bazele turismului international in zona. Deci ca si turisti, romanii sunt inca destul de bine vazuti in Tunisia; in plus multi tunisieni invata sau au invatat in Romania, printre ei si ghidul nostru tunisian, Foued, care explicandu-ne de unde stie atat de bine romaneste, ne-a zis ca a terminat sectia de turism si servicii a Institutului de studii economice de la Cluj.

Lucruri care ar trebui stiute inainte de a merge in Tunisia:

-  hotelurile sunt cotate dupa sistemul tunisian, adica cam cu o stea mai putin decat sistemul European. Oricum sa nu va asteptati ca aici sa gasiti luxul sau opulenta din Turcia, nici chiar la hotelurile de 5 stele. Tunisia este o altfel de tara, care trebuie inteleasa, cunoscuta si apreciata dupa alte criterii. Iar all-inclusive, in Tunisia, nu inseamna deloc acelasi lucru ca in Turcia. Aici conceptul de all inclusive are incluse cele 3 mese, bauturi ca apa, cafea, ceaiuri, sucuri sau bere si…cam atat. Pentru cei doritori de excursii, un hotel cu demipensiune poate fi o alegere mai nimerita decat unul cu all-inclusive;
- mancarea as cataloga-o ca fiind putin “ciudata”, foarte condimentata. Tunisienii folosesc o pasta din ardei iuti (numita harissa) pe care efectiv o pun in orice mancare (inclusiv in supa si in dulciuri). Eu una m-am deranjat rau la stomac din prima zi si chiar daca am luat medicamente tot timpul, nu mi-a trecut decat dupa ce am ajuns inapoi acasa;
-  apa potabila poate fi o problema: apa de la robinet nu se poate consuma de noi, tunisienii o beau, dar pentru noi e ca o bomba gastrica; apa imbuteliata nu se gaseste chiar peste tot si pe alocuri e chiar scumpa. Chiar si cea imbuteliata mie una nu mi-a inspirat mare incredere. Cel mai convenabil ca si prêt este sa cumperi apa imbuteliata de la supermarket sau magazine, cea de la restaurant poate ajunge si la 2-3DT sticla de 0.5 ml 
-  la multe hoteluri orele de masa sunt ciudate: adica dimineata micul dejun incepe de la ora 6 si in multe locuri nu tine decat pana la ora 10 iar cina se serveste de la 7.30, adica ora 9.30 ora noastra. Foarte tarziu si nu prea poti rezista nemancat pana atunci, trebuie sa mai consumi cate ceva;
Restaurantele multor hoteluri au politici restrictive, nu te lasa sa iesi cu mancare din restaurant, de nici un fel, nici macar cu un mar sau un croisant. Mai multi turisti cazati la diferite hoteluri care au mers impreuna cu noi in excursii, s-au plans de aceleasi probleme legate de orele de masa sau mancare, deci probabil ca multe hoteluri au cam acelasi gen de politica;
-  nici gand sa poti face plaja topless, Tunisia este totusi o tara musulmana;
-  piscinele au apa cu foarte mult clor, chiar si cele pentru copii, si pentru unii oameni mai sensibili poate fi si asta o problema. Nu prea exista dotari pentru copii, poate hotelurile de 5 stele sa fie mai bine dotate la capitolul asta, oricum cu copil mai mic de 7 ani eu una nu as recomanda mersul in Tunisia, sau as recomanda numai mersul la un complex de 5 stele;
- daca tot ajungi in Tunisia este mare pacat sa nu mergi si in desert. Toate agentiile vand excursii in Sahara care de regula dureaza 2 zile. Nerecomandat totusi familiilor cu copii. Plecarea in excursia din Sahara se face dimineata la ora 6 in prima zi si la ora 4 dimineata in cea de a 2-a zi. Toata ziua se merge cu autocarul. In oaze se merge cu jeep-ul care nu prea are aer conditionat, sau daca are nu i se da drumul decat la peste 40 grade, si care jeep merge cu 110-120km/ora cel putin, pe serpentine, pe pista de sare sau urca si coboara dunele de nisip cu panta de 70 grade. Este aventura curata, eu una m-am ales cu un ditamai cucui in mijlocul fruntii intr-o astfel de aventura, despre care o sa povestesc separat. -  - in desert, la 8 dimineata la inceput de octombrie, erau peste 35 grade. Imaginati-va cum este in mijlocul verii si mai pe la mijlocul zilei;
-  doar tunisienii care lucreaza la hotelurile mari stiu ceva engleza sau germana. Peste tot, in rest se vorbeste numai araba  si pe alocuri franceza. Indicatoarele rutiere sunt in general in araba-franceza, dar si multe numai in araba. Asta e o mare diferenta intre Tunisia si Maroc, in Maroc toata lumea vorbeste franceza si indicatoarele toate sunt bilingve, in Tunisia nu neaparat;
-  daca vrei o bere sau alt fel de bautura cu alcool e o problema. Noi am avut noroc din punctul asta de vedere fiindca Port El-Kantaoui este o statiune exclusivista , un fel de Mamaia a noastra, unde se gaseste bere si chiar si vin, la restaurantele de la hoteluri sau la restaurantele din port, dar destul de scumpa. Exista o fabricuta de bere chiar in Port El Kantaoui, care face un fel de bere slaba si un pic dulceaga, dar buna. O sticla de bere locala “Celtia” de 0.33 ml costa cam 3-4 DT.
-  se practica negocierea peste tot la cumparaturi. Insa nu prea ai ce sa cumperi fiindca marfa e in general de proasta calitate. Poate doar ulei de masline, fructe de sezon (noi am prins sezonul curmalelor), ceva cosmetice naturale si poate ceva articole de pielarie;
-  am auzit tot felul de povesti cum ca din hoteluri se fura. Noua ne-au disparut niste bani dar nu la hotel ci din bagajele lasate in autocar, in timpul excursiei in Sahara. Ni s-a zis ca autocarul e un loc sigur de lasat bagaje, fiindca se incuie. Asa ca am lasat in autocar inclusiv niste bani, nu sume mari, insa ne-a disparut ceva din ei. Nu toti, spre uimirea noastra. Si nu ne-am dat seama de minus decat in ultima zi, cand am facut bilantul. L-am banuit pe soferul tunisian, fiindca toti ceilalti turistii au coborat din autocar odata cu noi. Am spus despre asta la agentie, raspunsul lor a fost ca nu au ce sa faca, fiindca soferii nu sunt angajatii lor, doar colaboreaza cu agentii locale pt autocarele folosite in excursii.
-  peste tot se practica bacsisul, pentru orice fel de serviciu. Daca nu dai, unii tunisieni trag de tine, fiindca la ei bacsisul e un mod de viata. Am fost sfatuiti sa dam bacsis la receptia hotelului, daca nu ne place camera si vrem sa o schimbam.Nu am dat, fiindca am fost multumiti de camera, dar am vazut turisti care dadeau cam 20 eur pentru a schimba camera. Am dat bacsis in schimb cameristei- cam 5 DT- sa ne asiguram ca ne face curat ca lumea si ca ne schimba prosoapele. Nu am facut un calcul total cam cat am dat bacsisuri, dar ele ar trebuie luate in calcul fiindca pot ajunge la sume considerabile;
-  in afara hotelurilor e multa mizerie peste tot, aici am avut iar bafta cu statiunea aleasa, fiindca spre deosebire de alte locuri, in Port El-Kantaoui e foarte curat.

In concluzie: merita sa mergi in Tunisia, dar nu incercati o comparatie cu alte tari, in special cu Turcia. Aventura tunisiana pentru noi a fost o adevarata experienta, inedita, provocatoare si in special diferita fata de tot ce incercasem pana atunci.
Intrarea in Tunis

Autostrada spre Tunis, in stanga e Mediterana, in dreapta un lac cu apa dulce

stalpi de electricitate pe apa

Hotelul El-Hanna Hannibal Palace vazut de pe mare


2 comentarii:

  1. Mi s-a pare foarte interesant periplul dvs! Cu ce agenţie aţi mers? Cam ce sumă trebuie alocată, per persoană, ca bani de buzunar (excursii opţionale, bacşişuri, mâncare, apă, sucuri etc.)?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca v-a placut! Ca sa raspund intrebarilor:agentia aleasa de noi a fost Kartago Tours, sunt specializati pe Tunisia si pe Egipt. Nu vreau sa le fac reclama, sunt si alte agentii specializate pe tarile astea.
    Ca si bani de buzunar, daca nu vreti sa faceti si cumparaturi, cred ca 250-300 de eur-persoana pentru 7 zile ajung. Excursiile optionale costa cam 200 eur/persoana si includ totul. Peste banii astia ar mai fi nevoie de inca ceva pentru bacsisuri, apa, sucuri, masa de pranz daca se merge pe demipensiune si distractii aditionale gen plimbari cu barca, parcuri de distractii, etc
    Daca intentionati sa mergeti si mai aveti intrebari, va raspund cu mare placere.

    RăspundețiȘtergere