Manastirea Sfanta Treime- Agia Triada

Este manastirea la care se ajunge cel mai greu dintre toate manastirile din Meteora. Sunt 140 de trepte sapate efectiv in munte si pana sa ajungi la trepte ai de coborat intr-un fel de defileu prin padure.

Orarul de vizitare al manastirii Sfanta Treime este:

-in perioada 01.04-31.10- de luni, pana vineri intre orele 9-17

-in perioada 01.11-31.03- de luni pana vineri intre orele 9-15

Joia este inchis.

Stanca pe care este cocotata manastirea este cea mai uriasa si impunatoare stanca a Meteorei, partea de sus, fiind lata de nu mai putin 5-6 mii de metri.

Nu exista date precise despre intemeierea manastirii, originea ei fiind plasata intre anii 1458-1476. Nu se stie nici daca informatia cu privire la ctitorul ei, calugarul Dometio, este adevarata sau doar o legenda.

Pana nu demult aici se urca pe scari din funii groase si abia din 1925 au fost sapate in piatra treptele si cararea ingusta de acces care trece pe la poalele stancii.

In dimineata aceea de miercuri, noi am fost primii calatori care au ajuns la manastire. La intrare ne-au intampinat doi tineri care sigur nu erau calugari pentru ca erau imbracati ca si noi cu tricouri si incaltati in adidasi. Mi-au atras atentia asupra cosului cu fuste aflat la intrare, oricum nu as fi indraznit sa intru in manastire necuviincios imbracata.

Chiar imediat dupa intrarea in manastire am gasit bisericuta Sfantului Ioan Botezatorul, mica, circulara si sapata direct in piatra stancii. A fost sapata in 1682, asa cum arata o inscriptie de deasupra usii iar frescele dateaza din sec.17. Bisericuta este atat de mica incat doua persoane una langa cealalta abia se pot invarti in ea.

 Insa imediat dupa bisericuta urmeaza marea sala a manastirii, o incapere lunga, strajuita de coloane, frumos decorata cu fresce si icoane si unde calatorii pot sta in liniste sa se reculeaga pe bancile din lemn care se pierd printre coloane. De aici, in partea de N-V este biserica Sfintei Treimi. Este si ea micuta, in forma de cruce, cu o cupola joasa sprijinita pe doua coloane si are doua Sali. Prima sala cuprinde Altarul aurit cu imaginile lui Hristos in dreapta si a Maicii Domnului in stanga. Icoanele acestea sunt foarte valoroase, din cate am inteles de la un calugar care ne-a explicat ceea ce vedeam. Pe cupola este zugravit Dumnezeu si cei patru evanghelisti, cu Luca deschizand icoana Maicii Domnului. Frescele de aici au fost pictate in 1741 de catre doi calugari.

In dreapta altarului a fost construita in 1684 o incapere unde se pastrau obiectele bisericesti. Acestea: cruci de valoare, manuscrise, candele, cupele de impartasanie, toate au fost furate sau vandalizate. Pana si clopotele manastirii au fost furate, supravietuind urgiei cotropitorilor cateva icoane si manuscrise, astazi de valoare inestimabila.

Ne-am intors in marea sala, de unde am iesit pe usa din dos, in curtea manastirii, plina de flori si admirabil ingrijita. Infipta intr-un promotoriu stancos, la cativa zeci de metri de manastire, se inalta o cruce inalta, la picioarele careia turistii pun monezi si lumanari. Am pus si noi, am spus o rugaciune si am mai zabovit ceva timp ca admiram peisajul nemaipomenit de frumos si salbatic care se vedea in jos.

Cativa turisti au mai aparut in timp ce noi faceam poze si ne indreptam spre iesire, departe deci de marea forfota si inghesuiala de la celelalte manastiri. Am fost placut impresionata si aici de curatenia desavarsita, de linistea si calmul de pe fetele calugarilor dar mai ales de salbaticia si maretia peisajului care inconjoara manastirea. Toate astea, pe langa faptul ca Sfanta Treime e mai rar calcata de turisti, au pus manastirea asta pe primul loc in top-ul meu personal al manastirilor Meteorei.