Fenomenul Meteora

Meteora a fost de veacuri un loc misterios, unul dintre cele mai paradoxale din toata lumea, de unde vizitatorii au privit lumea cu un amestec ciudat de teama si de admiratie.

Si asta pentru ca Meteora este un triplu fenomen…

In primul rand este un fenomen geologic. Stancile uriase care se inalta si la o inaltime de 400 de metri in mijlocul unei campii, au dat nastere de-a lungul vremii la nenumarate teorii sau interpretari mai mult sau mai putin fanteziste. S-a dovedit in final ca stancile de aici nici nu au fost creeate de vreo civilizatie mai avansata venita din cine stie ce strafunduri ale galaxiei, nu au servit nici ca baze de aterizare pentru OZN-uri si nici nu sunt meteoriti cazuti din cer cu precizie de milimetru (de unde s-a speculat vreme lunga ca se trage si numele locului). Explicatia geologica a formarii reliefului carstic de aici este de o simplitate covarsitoare: complexul de stanci din campia Thessaliei a fost format de-a lungul miilor de ani prin eroziunea produsa de apa, vant si frig care au actionat asupra depunerilor de pietre, roci dure, noroi si nisip carate de un fluviu (care poate fi acum raul Pinios) la varsarea printr-o delta intr-o mare ingusta dar adanca ce acoperea pe atunci tot campul thessalian. Toate aceste depuneri de roci dure, supuse procesului de eroziune, au capatat de-a lungul vremii formele ciudate de astazi, care deopotriva incanta si sperie calatorii care nu au mai vazut niciodata o manifestare a unui asemenea fenomen de aceasta amploare. Nu degeaba geologii compara fenomenul geologic de aici cu cel care a condus la formarea imensilor munti de pe Marte, peisajul de aici neputand suporta o alta comparatie mai potrivita decat cu cel de pe planeta noastra vecina.

In al doilea rand Meteora este un fenomen monahal. Calatorii din vechime, privind de departe acest tinut maret, salbatic si impunator, unde vantul suiera printre imensele stanci cu  cuiburi de vulturi, si unde vegetatia este virgina, au simtit nulitatea fiintei umane in raport cu natura si au devenit pelerini. Asa ca, sus pe stancile singuratice si-au gasit linistea sufleteasca traind in covarsitoare lipsuri, sihastrii, primii care au renuntat definitiv la cele lumesti si si-au inchinat viata lui Dumnezeu.

Primii sihastrii au urcat pe stancii cu mult inainte de secolul 10 d.C. Au trait in pesteri si in scobiturile stancilor, se hraneau cu fructele salbatice sau cu ouale pasarilor pe care le gaseau, beau apa de ploaie gasita in scobiturile stancilor, se imbracau in zdrente si zi si noapte se rugau lui Dumnezeu sau studiau vechile texte ortodoxe. Din secolul 11 d.C.acesti sihastrii au fost obligati sa respecte canoanele religioase si sa slujeasca ca si preoti si asa a fost creeat primul schit la Dupiani. Constructia acestui schit a insemnat inceputul organizat al manastirilor din Meteora si al vietii monahale comune de aici. Participarea in comun la slujba religioasa din fiecare Duminica, urmata apoi de Impartasanie, i-au condus pe acesti primi asceti la infratire sufleteasca si au condus la constructia mai multor manastiri.

Pana in secolul 14 acesti calugari au trait pasnic, dar au urmat invaziile repetate ale francilor, sarbilor, catalanilor, albanezilor si turcilor care in final au cucerit intreg teritoriul Thessaliei. In anul 1344 fugind de pe Muntele Sfant Athos din cauza invaziilor pirateresti, aici a sosit calugarul Athanasios (care mai tarziu a devenit Mucenic). Acesta a adunat in jurul sau 14 calugari si a urcat pe “Piatra Lata”, o stanca gigantica inalta de 613m de la nivelul marii, incepand o munca titanica pentru acele vremuri, construind primele cladiri care vor alcatui mai tarziu manastirea Megalo Meteoron (Marele Meteor). Tot el a scris regulamentul in baza caruia se desfasoara si acum viata monahala de la Meteora. A fost inceputul muncii organizate de constructie a nenumaratelor manastiri de pe culmile stancoase si abrupte, pentru ca nenumarati calugari au preferat sa vina aici si sa intemeieze manastiri, care au fost de-a lungul vremii adevarate fortarete inexpugnabile in fata invaziilor, atacurilor si furturilor cuceritorilor, hotilor, talharilor si necredinciosilor.

Insa incet incet, dupa invazia turcilor, asezarea a inceput sa decada. Multe manastiri au fost parasite, s-au ruinat sau s-au prabusit si au disparut cu totul. Din cele 24 de manastiri de altadata, acum au mai ramas in picioare si in stare de functionare doar 6, care sunt intrate in patrimoniul mondial UNESCO: Metamorfosis sau Marele Meteor, Sf. Varlaam, Sf.Nicolae Anapavsas, Roussanu-manastire de maici, Sfanta Treime si Sf. Stefan- manastire de maici.

Toate sase au fost atent renovate si reabilitate si toate sase sunt deschise pentru vizita publicului larg. Funiile vechi de canepa si cosurile folosite in trecut de calugari pentru a urca pana la ele au fost de mult inlocuite de trepte sapate in stanca sau de funiculare moderne, astfel incat vizitatorilor sa le fie cat mai usor sa ajunga la manastiri. Au insa un orar strict de functionare si o zi pe saptamana sunt inchise. Si de asemeni imbracamintea “deocheata” nu este permisa, asa ca doamnele sunt rugate sa-si puna fuste lungi si sa nu aibe decolteu sau umerii goi, iar domnii sunt rugati si ei sa-si puna o fusta lunga peste eventualii pantaloni scurti.

Trebuie sa spun ca este imposibil de vizitat toate aceste sase manastiri intr-o singura zi, din cauza ca veti nimeri inevitabil cel putin una inchisa, indiferent de ziua aleasa pentru vizita. Asa ca vizita la Meteora ar trebui planificata pentru macar doua zile si pentru simplul motiv de a nu alerga de la o manastire la alta si de a nu-ti scoate sufletul urcand si coborand nenumaratele scari de acces.

Sf.Stefan

Sf.Varlaam

Marele Meteor

Roussanu

Sf. Treime

In al treilea rand Meteora, in ultimii ani, a devenit un fenomen turistic. Nu stiu cati vizitatori ajung la Meteora intr-un an, dar stiu ca in cele doua zile cat am stat noi aici, la fiecare manastire am vazut cel putin cateva sute de turisti in doar cele 1-2 ore cat am petrecut noi in fiecare manastire. Am mai vazut niste cozi imese de autocare, microbuze sau masini personale, care se intindeau de-a lungul soselei pe kilometri intregi, pline cu turisti, astfel incat la anumite ore soseaua era de-a dreptul blocata de numarul lor. Mai stiu ca agentiile turistice din statiunile de pe toata Riviera Olimpului cat si cele din Salonic, Florina, Larissa, Trikala sau din peninsula Halkidiki toate vand excursia la Mateora ca un “must see” pe care daca nu o faci, degeaba ai ajuns pana aici si degeaba ai calatorit in Grecia.

Noi am preferat insa varianta vizitei pe cont propriu, documentandu-ne singuri si citind despre fiecare manastire in parte. Exista doua localitati situate la poalele stancilor de la Meteora: Kalambaka si Kastraki, care fac extrem de usor accesul in zona.

Kalambaka este o straveche asezare, chiar la poalele marilor stanci, care dateaza inca din sec.1 i.C., distrusa de romani si reconstruita si apoi cucerita de turcii care au numit-o in felul in care I se zice astazi. Acum este un oras maricel, cu multe hoteluri, restaurante, magazine, cafenele si cluburi, unde mii de turisti se pot caza in conditii excelente. Kastraki este un mic satuc, situat putin mai sus, de-a lungul soselei moderne care urca sus pe stanci. Aici sunt cateva pensiuni, vile,case de vacanta, mai multe campinguri, cateva taverne si casele localnicilor, fiind mult mai modest, rustic si linistit decat Kalambaka.

Noi am stat in Kalambaka, la un hotel de 3 stele, care ne-a pus la dispozitie imediat ce am ajuns, o harta a manastirilor si orarul lor de functionare si unde ne-am simtit foarte bine, camera noastra deschizandu-se direct asupra privelistii minunate cu stancile Meteorei. In general Kalambaka e un oras mai scump decat altele, cazarea, mancarea si suvenirurile fiind putin mai scumpe decat in alte statiuni. Daca zilele ni le-am petrecut vizitand manastirile (intrarea la fiecare manastire costa 3 Eur/persoana iar copiii nu platesc), serile ni le-am petrecut la taverne, la cafenea sau plimbandu-ne pe strazile principale si intrand in magazinele cu suveniruri. 

Kalambaka

Mai este de spus ca distanta Salonic-Kalambaka este de 230km si se strabate in maxim 3 ore- 3 ore jumate cu masina. Manastirile de aici merita vizitate toate, asa ca eu una recomand vizitarea lor pe cont propriu, fara graba, pentru ca sunt unice si fara indoiala sunt o experienta de neuitat. Dar despre fiecare din ele, in postarile urmatoare…